Al doilea volum din cartea Rabuni. Confesiunile Luceafarului de Dimineata

Diavolul ne amageste cu putere si ne inrobeste. Dumnezeu ne cere slabiciune si ne face liberi. Alegem diavolul pentru ca ne ofera placere fara efort, pentru ca ne ispiteste cu promisiuni de confort si ocrotire, dar tot ceea ce ne da ne leaga de lume si ne ingroapa mai adanc in iluzie. Dumnezeu, in schimb, ne curata prin suferinta, prin pierderi, prin renuntare, dar tocmai aceasta cale aparent dificila este cea care ne duce la adevarata libertate. Cand cautam confort, diavolul ne intinde pe o perna moale de lux, dar sufletul nostru se afunda in dependenta. Cand vrem ocrotire, diavolul ne da iluzia controlului, dar ne tine captivi in frica. Cand tanjim dupa iubire, el ne arunca in relatii superficiale, care ne lasa goi pe dinauntru.

Cand impartim, cream distanta. Cand distanta se adanceste, apare frica. Cand frica creste, apare ura. Dar daca renuntam la impartire, daca vedem dincolo de etichete, nu mai avem de ce sa uram. In loc de separare, apare compasiunea. In loc de conflict, apare linistea. Si in aceasta liniste, vedem ca nu am fost niciodata cu adevarat separati.

Nu exista progres spiritual fara aceasta impotrivire la "mai bine" pentru sine. Cand renuntam la dorinta de a controla, de a ne proteja, de a obtine avantaje, incepem sa traim in armonie cu Dumnezeu. Paradoxal, cu cat ne golim de noi insine, cu atat devenim mai liberi. Cu cat pierdem mai mult din ceea ce lumea considera valoros, cu atat castigam mai mult din ceea ce sufletul cauta cu adevarat.