„Ion” este un roman emblematic al literaturii române, scris de Liviu Rebreanu și publicat în 1920. Considerată prima creație realistă de mari dimensiuni din literatura română, cartea surprinde complexitatea vieții rurale din satul ardelenesc la începutul secolului XX.
Protagonistul, Ion al Glanetașului, este un țăran ambițios, obsedat de dorința de a deține pământ. Pentru a-și atinge scopul, Ion recurge la căsătoria de conveniență cu Ana, fiica bogatului Vasile Baciu, însă această decizie aduce cu sine o serie de drame și conflicte.
Romanul explorează teme precum lupta pentru pământ, iubirea adevărată versus interesul material, condiția țăranului și fatalitatea destinului. Rebreanu creează personaje puternice, pline de viață, și descrie cu minuțiozitate lumea rurală, tradițiile și obiceiurile acesteia.
„Ion” rămâne o operă de referință în programa școlară, fiind apreciat pentru realismul său profund, analiza psihologică și stilul narativ captivant.